Există o mare varietate de proiecte karaoke de televiziune. Unele, precum Carpool Karaoke, adună milioane de spectatori datorită invitaților celebri. Altele au depășit formatul unei emisiuni obișnuite și au devenit adevărate pepiniere de talente. De la mijlocul anilor 1960, părea că nimeni nu mai poate fi surprins de fabricile de idoli și de emisiunile muzicale. Asta până în 2012, când pe canalul de cablu truTV (SUA) a apărut o emisiune nouă și complet diferită — Karaoke Killer (Killer Karaoke).
Prin „complet diferită” înțelegem o emisiune absolut nebună, în care participanții trebuiau să cânte o melodie karaoke în condiții, ca să ne exprimăm blând, extreme. Imaginează-ți că, în loc de o scenă primitoare, ești obligat să cânți într-un acvariu plin de șerpi sau de broaște râioase.
Prezentatorii au fost Steve-O — cascador profesionist și vedetă a emisiunii-cult Jackass — și Mark McGrath, solistul trupei Sugar Ray, care l-a înlocuit pe Steve după plecarea acestuia. Trebuie spus că prezentatorii s-au distrat copios pe seama participanților. Din lunga listă de „torturi” aplicate invitaților, cele mai memorabile au fost:
– Marea duhoare. Participantul trebuie să cânte strivit între doi luptători de sumo transpirați din belșug.
Citește și: Karaoke pentru toată familia: 4 reguli pentru o petrecere reușită
– Tunsul blănii. Participantul (de obicei un bărbat) era așezat pe un scaun și supus unei epilări cu ceară totale sau parțiale.
– Cântecul mlaștinii. Participantul era scufundat, cu ajutorul unui leagăn special, într-o apă plină de reptile.
Îți imaginezi intensitatea emoțiilor în timpul unor asemenea probe? Foarte puțini au reușit să rămână calmi și să nu izbucnească în strigăte sau țipete.
La fel de amuzantă era finala eliminatorie, în care finaliștii erau așezați pe un disc rotativ care prindea treptat viteză. Câștiga cel care rezista cel mai mult fără să se oprească din cântat.
Emisiunea a rezistat două sezoane și a fost anulată, pe de o parte din cauza scăderii interesului publicului, pe de alta din cauza criticilor tot mai dure ale activiștilor pentru drepturile animalelor, care nu erau de acord ca bieții calmari să îndure toate acestea.
Totuși, aproape imediat după apariția la televiziunea americană, franciza Karaoke Killer a fost lansată în Thailanda, Filipine și Coreea, unde se difuzează cu succes și astăzi. Piața asiatică este mai tolerantă cu astfel de proiecte TV, în care invitații trebuie să treacă prin cele nouă cercuri ale iadului pentru premiul mult râvnit.
Deși clonele asiatice au preluat integral experiența fratelui mai mare, iar pe alocuri l-au depășit chiar în nebunia cu care își chinuie (cum altfel să-i spui?) participanții, per ansamblu emisiunea are mai puțin suflet și inventivitate. Iar invitații, pare uneori, nici nu mai reacționează atât de emoțional la diversele gâze care li se plimbă pe cap în timpul interpretării.