Cântăm la duș din trei motive: creierul oprește pentru scurt timp gândirea logică și lasă emoțiile să iasă, pereții cu faianță reflectă sunetul și fac vocea mai puternică și mai plină, iar cântatul de unul singur alungă timiditatea și ne ridică moralul datorită dopaminei.
Dușul este un loc uimitor. Ascuns în siguranță de restul lumii de o perdea translucidă cu flori viu colorate, dușul este o scenă ideală, cu o acustică uimitoare, unde e aproape imposibil să reziști tentației de a cânta. De ce se întâmplă asta? Hai să aflăm.
De ce începem să cântăm fără să ne dăm seama?
Probabil cunoști starea în care, în timpul unei convorbiri telefonice sau al unei ședințe la birou, desenezi fără să vrei figuri și mâzgăleli într-un caiet. Psihologii au diverse teorii despre semnificația desenelor spontane, dar aproape toți sunt de acord că, astfel, conștiința noastră transmite emoții pure, ajutându-ne să ne concentrăm pe o sarcină sau să ne exprimăm.
Griffonajele (denumirea corectă a desenelor involuntare), sau doodle-urile, sunt cunoscute încă din Antichitate. Franz Kafka, Vladimir Nabokov și mulți alți scriitori și poeți celebri adorau să deseneze pe margini. Unii cercetători studiază atent aceste desene, încercând să găsească în mâzgăleli indicii despre geniul și firul gândurilor marilor autori. Alții au făcut din creativitatea spontană baza terapiei prin artă, folosită cu succes în tratarea traumelor și tulburărilor psihice.
Probabil vrei să întrebi ce legătură au desenele dintr-un caiet cu cântatul la duș? Una directă. Creierului nostru îi place să oprească periodic gândirea logică și să facă lucruri aparent ciudate, dar totuși importante pentru starea și dispoziția noastră. De exemplu, să ne imaginăm star rock în timp ce ne dăm cu șampon pe cap în baie.
De ce tocmai dușul?
Doar avem și bucătărie, și sufragerie, și dormitor. De fapt, nu cântăm doar la duș. Fredonăm în timp ce lucrăm, facem curat, conducem sau când ne copleșesc emoțiile. Doar că nu ne dăm mereu seama de asta și, de aceea, nici nu ne amintim. În același timp, cântatul la duș este asociat cu o serie de stereotipuri promovate de cultura de masă, care au devenit parte a codului social și cultural și, prin urmare, sunt perfect „citite” de creierul nostru.
Citește și: Terapia prin karaoke: cântă din suflet
De exemplu, firul narativ din filmul lui Woody Allen „Din Roma, cu dragoste”, în care un impresar găsește un tenor genial, timid când trebuie să cânte pe scenă. Atunci i se montează pe scenă o cabină de duș, iar cântărețul, frecându-se cu o perie, interpretează o arie de operă superbă.
De ce sună vocea mai bine la duș?
Dar există și alte motive pentru care ne place să cântăm sub jetul de apă. Potrivit unui studiu Music Mic, la duș vocea ta se reflectă de pe faianță și sună mai tare și mai puternic, iar forma băii face ca undele sonore să se propage mai mult timp, rezonând în aer. Pentru că sunetul durează mai mult, vocea sună mult mai contrastant și mai profund decât suntem obișnuiți să o auzim.
Și asta ne place foarte mult. În timp ce cântăm, în creierul nostru se produce dopamină – hormonul fericirii, care ne îmbunătățește dispoziția. Împreună cu un duș revigorant de dimineață și senzația de libertate dată de lipsa timidității în fața publicului, primim o doză uriașă de bucurie când cântăm la duș. Cu cât cântăm mai bine, cu atât vocea sună mai bine, cu atât sunt implicate mai multe zone ale creierului și cu atât plăcerea e mai mare.
Cântatul este una dintre cele mai vechi abilități stăpânite de om, la fel de firească pentru noi ca mersul sau mâncatul. Cu mult înainte să învețe să-și exprime emoțiile prin cuvinte, omenirea folosea vocea pentru a comunica.
Intimitatea băii contează și ea. Dușul este un spațiu în care suntem goi și singuri. Suntem calmi, relaxați, nimic nu ne deranjează și nu ne scoate din echilibru. Într-un fel, la duș devenim noi înșine, reali și sinceri. E ca și cum am lua legătura cu eul nostru interior, iar cântatul este modul nostru de comunicare, un dialog care restabilește armonia cu noi înșine.
De ce ne face fericiți cântatul la duș?
Influența muzicii asupra noastră este incredibil de puternică. S-a demonstrat că oamenii fac mai bine munca plictisitoare, automată, pe fond muzical. De exemplu, muncitorii de la banda de asamblare obțin rezultate mai bune și greșesc mai rar dacă în hală merge radioul. Alte studii au demonstrat că recunoaștem mai bine simbolurile, cifrele și literele pe fond muzical. Adică, pe lângă dispoziție, muzica influențează direct eficiența și productivitatea noastră.
Putem spune că, cântând la duș, ne încărcăm cu energie, scăpăm de stres și suntem mai mulțumiți de viață? Desigur. Nu de mult, în timpul pandemiei, am văzut cu ochii noștri oameni din toată lumea ieșind pe balcoane și cântând, alinându-și prietenii apropiați și spectatorii întâmplători și ajutându-i să facă față anxietății și fricii.
Se crede că cântatul a apărut înaintea limbajului vorbit și, de aceea, ne e mai ușor să asimilăm și să ținem minte cuvintele cu acompaniament muzical. Poate că aici e și cheia faptului că unele melodii ne dau fiori, iar altele ne îndeamnă să ne schimbăm stilul de viață și să facem lumea un loc mai bun.
Legenda spune că odată Confucius a auzit un cântec scris de Li Po și a fost atât de impresionat, încât timp de șapte zile a refuzat mâncarea, băutura și somnul. După aceea și-a formulat celebra învățătură, pe care a răspândit-o fredonând preceptele pe melodia lui Li Po.
Deci de ce cântăm la duș? Pentru că vrem să fim fericiți, desigur. Și pentru că ne place să cântăm.
Citește și: Karaoke pozitiv: o sursă inepuizabilă de emoții bune