Să nu auzi muzica, să nu simți ritmul, să nu înțelegi versurile unei melodii – așa trăiesc peste 300 de milioane de oameni cu deficiențe de auz din întreaga lume. 10% dintre ei sunt copii și adolescenți. Până nu demult, surditatea era o barieră în calea unor distracții atât de obișnuite precum un concert al trupei preferate sau o petrecere cu prietenii într-un bar de karaoke.
Karaoke pentru surzi
În 2003, la Londra a fost prezentat pentru prima dată proiectul „Deaf Idol” – un fel de concurs de talente pentru persoanele cu deficiențe de auz, în care participanții cântau și dansau, uimind publicul cu optimismul și talentul lor. Cu timpul, proiectul s-a închis, pentru că participanții au trecut la emisiunile obișnuite, unde de mult se încearcă să li se arate toleranță tuturor, indiferent de nevoile lor speciale.
Citește și: Cum înveți o limbă străină cu ajutorul karaoke
Ideea din spatele emisiunii britanice – că karaoke este accesibil tuturor, chiar și celor pentru care cântatul nu e cel mai ușor lucru – s-a regăsit în zeci de concursuri și petreceri speciale din întreaga lume. Concursuri asemănătoare au loc și în Europa de Est, unde se organizează competiții anuale de karaoke în limbajul semnelor. Participanții sunt evaluați după expresivitatea semnelor și după cât de bine transmit sensul melodiei.
Mai mult decât un simplu divertisment
În SUA, sistemul de karaoke a devenit de mult un element nelipsit al predării limbajului semnelor în școlile de profil. Este o metodă excelentă de a automatiza folosirea semnelor. Și, mai important, karaoke îi ajută pe oameni să se deschidă și să se simtă confortabil într-un mediu necunoscut.
Adesea, elevi ai acestor școli devin și persoane cu auz normal. Prin semne, ei încearcă să redea emoția unei melodii, să-i dezvăluie nuanțele și să transmită starea, devenind mijlocitori între muzică și persoanele cu deficiențe de auz. Nici nu mai e nevoie să spunem cât de important este pentru persoanele surde să iasă din bula lor fără sunet și să se simtă parte din lumea largă.
De exemplu, pe Ashley, în vârstă de 30 de ani, karaoke-ul în limbajul semnelor a ajutat-o să-și depășească nesiguranța și să-și facă prieteni noi și oameni cu aceleași preocupări. Și-a pierdut complet auzul la 2 ani, așa că a trebuit să învețe să înțeleagă lumea fără sunete. În 2006, Ashley și-a deschis un canal de YouTube pentru comunicare și karaoke, iar acest pas i-a schimbat radical viața – a aflat că nu e singură.
Un alt pas important pentru comunitatea persoanelor cu deficiențe de auz a fost musicalul de pe Broadway „Spring Awakening” din 2015. Spectacolul se desfășoară în întregime în limbajul semnelor și spune povestea unor adolescenți cu probleme care trăiesc în Germania la sfârșitul secolului al XIX-lea. Montarea plină de culoare, coregrafia dinamică și interpretarea proaspătă a eternului conflict dintre părinți și copii, jucată de actori surzi, au stârnit un val de entuziasm în rândul criticilor și al publicului.
Suntem obișnuiți să vedem în karaoke o distracție bună pentru o seară de sâmbătă, dar pentru cei care nu pot auzi sunetele muzicii, înseamnă mult mai mult. Când vezi bucuria de pe chipurile celor care cântă în limbajul semnelor, înțelegi că, dacă karaoke nu ar fi existat, ar fi meritat inventat.
Citește și: Karaoke Killer – cea mai nebună emisiune de karaoke din lume