Karaoke-ul a devenit de mult un fenomen global și a cucerit aproape toate țările lumii, dar poate nicăieri nu este atât de răspândit ca în patria sa, Asia. În barurile de karaoke se încheie afaceri, se dau întâlniri, se scapă de stres, iar pe alocuri oamenii scot cuțitul imediat dacă te apuci să cânți Sinatra. Toate acestea și alte lucruri interesante despre karaoke în Asia găsești în articolul nostru.
Karaoke-ul a apărut în Japonia în 1971. Daisuke Inoue, care lucra ca muzician în așa-numitele „cafenele cu cântec”, unde oamenii veneau să bea și să cânte pe muzică live, a avut ideea unui aparat în care clienții să poată introduce bani și să cânte cât timp muzicienii se odihneau.
Revista Time l-a inclus pe Inoue printre cei mai influenți asiatici ai secolului XX. Inventatorul karaoke-ului a primit chiar și premiul Ig Nobel pentru pace în 2004, „pentru că a inventat un mod cu totul nou prin care oamenii învață să se tolereze unii pe alții”. Acest premiu-parodie se acordă de obicei pentru invenții neobișnuite, dar utile.
Până la sfârșitul anilor ’80, toate invențiile importante legate de karaoke au apărut mai întâi în Japonia. Prima consolă karaoke de casă pentru televizor, primul taxi karaoke, primul karaoke box – prototipul sălilor VIP din cluburile de karaoke de azi. Din Japonia, karaoke-ul s-a răspândit mai întâi în toată Asia, apoi în restul lumii. Astăzi, Japonia este centrul recunoscut al culturii karaoke, cu peste 135.000 de cluburi de karaoke, unele având 7–8 etaje.
Citește și: Ce este un bar de karaoke
Japonezii sunt poate singurii care merg singuri la karaoke. Pentru mulți, este o modalitate bună de a scăpa de stres după muncă, dar adesea o vizită de unul singur la club este o repetiție înaintea unei petreceri cu colegii. Un japonez va cânta aceeași melodie mult și cu sârguință, aducând interpretarea la perfecțiune, ca să nu se facă de râs în fața colegilor și a șefului.
Și șefii japonezi petrec mult timp exersându-și vocea, ca să impresioneze clienții și partenerii de afaceri. Ba chiar angajează cântăreți profesioniști ca să-și îmbunătățească interpretarea. Și funcționează! Doar inginerii de sunet știu câte afaceri se încheie în fiecare seară în cluburile de karaoke din Japonia.
Potrivit unor estimări, în Japonia se cântă karaoke de aproximativ 16,5 milioane de ori pe zi. Popularitatea karaoke-ului este atât de mare încât, adesea, după ce cunosc pe cineva, japonezii întreabă politicos care e melodia preferată a noii cunoștințe. Dar dacă ești fată, nu accepta imediat invitația unei noi cunoștințe de a continua întâlnirea într-un bar de karaoke. Pentru japonezi, karaoke-ul în doi într-o cameră privată înseamnă uneori ceva mai mult decât un simplu cântat împreună.
În Filipine, unde cultura karaoke este aproape la fel de înrădăcinată ca în Japonia, melodia „My Way” a lui Frank Sinatra este interzisă, pentru că stârnește ură față de cei care o interpretează. Pe bune, cântarea acestui clasic într-un bar filipinez se termină adesea cu înjunghieri și chiar morți. Poate pentru că a fost cântată mult prea des.
China deține recordul pentru cea mai lungă sesiune de karaoke. A durat 456 de ore, două minute și cinci secunde. Adică nu mai puțin de 19 zile! În acest timp, oaspeții localului au interpretat 6.281 de melodii.
Să cânți într-un karaoke chinezesc nu e o probă pentru cei slabi de inimă. O sesiune medie durează cam 4 ore și totul se petrece cu alcool din belșug. Sesiuni scurte există doar în cabinele de karaoke din mall-uri.
Chioșcurile karaoke Mini KTV au invadat la propriu mall-urile chinezești. Sunt peste 20.000 în toată țara. De obicei sunt folosite pentru o pauză de la cumpărături, cât să cânți o melodie-două, dar unele chioșcuri îți permit să înregistrezi un album întreg și să ți-l trimiți pe e-mail sau să-l împarți cu prietenii într-o aplicație de mesagerie.
Citește și: Cele mai populare melodii karaoke din lume